Lili în bucătărie și călătorii

Se afișează postările cu eticheta Gratare. Afișați toate postările

Eu am luat micii gata preparați. Doar i-am pus în tigaie la prăjit.

I-am servit cu muștar artizanal cu chilli, MachoTears de la Chef Sosin. Muștar cu chili, iute şi condimentat. Crește temperatura dar rămâne echilibrat și generos cu celelalte gusturi. Întinde-l pe fripturi sau pe sandvișuri îndrăznețe, asortează-l la salate și experimentează cu baițurile.

Ingrediente: apă, semințe de muștar galben şi brun, miere polifloră, oțet din vin roșu, fulgi chili, sare, turmeric, cuișoare, scorțișoară, cardamom verde şi negru, piper roșu. Despre aceste mustaruri v-am povestit aici.

Mai jos vă las o mica istorie și modul de preparare a acestui delicious preparate.

Mititei sau mici este un preparat tradițional românesc și moldovenesc, un fel de chiftele la grătar, de obicei de formă cilindrică. Micii se aseamănă cu alte produse similare din carne tocată din Balcanii de Vest, dar și cu unele produse bulgărești, grecești sau turcești. Spre deosebire de acestea, în mititei se adaugă și alte ingrediente, inclusiv bicarbonatul de sodiu, și diferă oarecum forma și mărimea.

Rețeta mititeilor diferă, după cum deja menționat, de alte specialități balcanice acestui gen. De asemenea se găsesc variații în pregătirea lor în diferitele regiuni ale României. Multe gospodării casnice au propriile lor rețete

Ingrediente

Folosirea următoarelor ingrediențe bazează în primul rând pe rețeta restaurantului pomenit mai sus din anul 1920.

Pentru pregătirea cocii este nevoie de: carne (cărniță de vacă de la gât sau de oaie, de asemenea amestecată între ele, dar și cu carne de porc, însă niciodată porc pur), sare și bicarbonat de sodiu, usturoi tăiat mărunt sau mujdei, condimente pisate ca piper negru proaspăt cimbru uscat ienibahar, coriandru, chimion, foarte puțin anason stelat; zeama de carne de vacă, apă minerală, o stropitură zeamă lămâie.

Preparare

Carnea se dă de două ori prin mașină, pentru a se mărunți cât mai bine. Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se frământă carnea întru-n vas bine, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie și apă minerală. Jumătate din zeama de oase și toate celelalte condimente, se adaugă treptat apoi usturoiul sau mujdei respectiv sucul de mujdei. Amestecul se acoperă și se pune la rece câteva ore, după care se scoate, și se mai frământă o data cu restul de zeamă de oase. Mai repede merge procedura cu o mașină de bătut pentru aluat electrică. Se pun din nou la frigider până a doua zi. Apoi se formează micii, se ung cu untdelemn pe toate pârțile și se lasă să stea la zvântat o oră. Se prăjesc pe foc iute, ungându-se din când in când cu mujdei, așa ca să prindă o crustă rumenă de jur împrejur. Se întoarce fiecare mititel de trei ori, până este prăjit.

În loc de zeamă de carne se poate lua numai apă minerală. Așa mâncarea are mai puține calorii.

Mititeii se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu salată de varză roșie, murături, telemea, măsline și ciușcă sau după preferință cu muștar.

Sursa este Wikipedia.

GRĂTARUL

Nu iese bine soarele primăverii că românul ţuşti, la iarbă verde, să picnic-eze fericit, cu toată familia.

Exorcizant, enorm, festiv, exotic, grătarul se practică în curte, în fundul grădinii, în poiană.

Ce ne trebuie? Carne, de orice fel, porc, pui, miel, vițel, condimente si ulei.

Se taie carnea în felii de-un deget. Se freacă feliile cu piper şi cimbru, se ung cu ulei, se lasă în aşteptare (merg şi alte mirodenii la carne — rozmarin, busuioc, chimen, ienibahar, boia etc; se mai poate pune o oră carnea la marinat, în vin alb cu felii de măr, apoi se scoate, se şterge bine, se unge cu ulei; se mai

unge şi cu zeamă deasă de usturoi)

Se pune grătarul metalic peste jarul încă pâlpâind, să se încingă, la o palmă deasupra vetrei. Se unge-şterge cu o bucată de slănină.

Când jarul nu mai pâlpâie deloc — şi numai atunci — se pune carnea pe grătar, cu un pic de

distanţă între felii. După un timp scurt — un minut-două — carnea începe să sfârâie şi să se coloreze pe partea dinspre foc. O întoarceţi când se desprinde uşor. Dacă picură grăsime pe jar se va aprinde cu flacără mare stingeţi pe loc, stropind cu apă. Dacă o vreţi în sânge, când s-a rumenit pe ambele părţi, e numai bună. Dacă o vreţi pătrunsă, ar trebui friptă 10 minute pe o parte —10 minute pe alta, întorcând-o tot timpul. Mai puteţi stropi carnea în timp ce se frige cu vin alb, cu bere sau cu zeamă de usturoi, ca

să se parfumeze şi să rămână fragedă.

Se ia de pe foc şi se şi mănâncă!

DISCUL

O modă nouă de „barbecue" face ravagii pe la noi, în Ardeal: discul. Din câte am citit eu, ideea le-a venit prima dată braşovenilor, acum un deceniu-două, când n-au avut în câmp tigăi şi au furat un disc de

la o maşină agricolă. Deci discul este o placă de metal groasă (spre 1 cm), rotundă şi bombată. Are circa 50- cm diametru (seamănă cu o antenă parabolică).

Carnea pentru disc se pregătește la fel ca și pentru grătar. Punem carnea grasă pe margini, să se usuce

puţin, să prindă scoarţă, şi în mijloc, unde e adunată untura, cartofii, tăiaţi felii rotunde şi groase

cât un deget. Tocătura, frigăruile şi carnaţii, peştele şi pasărea tot aşa se fac: trebuie să ungi grătarul bine cu ulei, să nu se prindă şi să urmăreşti când s-a rumenit carnea, s-o întorci şi s-o scoţi la timp.